Dacă fanteziile tale implică să mergi pe străzile Parisului cu o bicicletă, alimentează-ți visele cu această coloană sonoră de melodii pop franceze vintage superbe. De la cântăreții de torță ai sălilor de muzică din anii 1930 până la supranatural şic Fetele Yé-Yé din anii 1960 și toți domnii flirtați care au intervenit între ele, chiar nu există nimic asemănător.
Începeți cu aceste zece cântece, îndrăgite clasice ale genului.
Această mică bijuterie, scrisă de Jean Lenoir și interpretată de Lucienne Boyer (printre alte zeci, ambele în franceză și în traducere) are o melodie de vis, care se aude adesea în muzica franceză cutii. Titlul se traduce prin „Speak to Me of Love”, iar versurile spun despre nimicurile dulci pe care îndrăgostiții le șoptesc. urechile celuilalt și cum aceste cuvinte pot topi necazurile lumii, chiar dacă nu sunt în întregime autentic.
Unde ai auzit: Coloanele sonore ale filmului Casablanca, Impostorii, și Miezul nopții la Paris.
„J’attendrai”, care înseamnă „Te voi aștepta”, a fost scris inițial în italiană de Dino Olivieri și Nino Rastelli și a numit „Tornerai”. Melodia este inspirată de Humming Chorus de la Puccini's great operă
Unde ai auzit: Coloanele sonore ale filmului Das Boot și Arcul de Triumf.
Fréhel a fost unul dintre cele mai mari doamne al ball musette, strămoșul discotecii moderne alimentat de acordeon, iar această melodie, scrisă de Vincent Scotto, este una dintre cele mai populare care au apărut vreodată din acea epocă. Atât din punct de vedere liric, cât și muzical, glorificează dansul sufocant și scandalos numit the java, o variantă pe vals care a găsit cuplul dansând periculos de aproape unul de altul, adesea în timp ce partenerul de sex masculin avea ambele mâini pe partenerul de sex feminin derrière.
Unde ai auzit: Coloanele sonore ale filmului Cheia lui Sarah și Charlotte Gray.
Nimeni nu a avut un impact atât de singular asupra istoriei muzicii populare franceze precum cel cu voce de aur Edith Piaf. Dintre toate melodii minunate din repertoriul ei, totuși, „La Vie en Rose” („Viața prin ochelari de culoare trandafir”) este cu siguranță cel mai iubit și cel mai bine amintit, din întreaga lume. Piaf a scris ea însăși versurile, iar melodia a fost scrisă de Louis Guglielmi.
Unde ai auzit: Coloane sonore pentru zeci de filme și emisiuni de televiziune (în special cele care au loc în Franța), inclusiv Sabrina (atât clasicul cât și remake-ul) și sarut frantuzesc, precum și Ceva trebuie să dea, Bull Durham, WALL-E, Lista de cumpărături, și multe altele. Este, de asemenea, piesa de titlu pentru filmul biopic Edith Piaf, câștigător al Oscarului din 2007, viata in roz.
Legenda spune că cântărețul, compozitorul și textierul Charles Trenet a scris „La Mer” în doar zece minute, mâzgălind versurile pe foi de hârtie igienică în timp ce mergea cu trenul. Indiferent dacă este sau nu adevărat, cu siguranță se potrivește: cântecul este dulce și capricios și fără efort atemporal. A fost înregistrată în mai multe limbi, inclusiv în „Somewhere Beyond the Sea” de Bobby Darin, care poartă tema nautică („La Mer” înseamnă pur și simplu „Marea”), dar nu este o traducere directă.
Unde ai auzit: Coloanele sonore ale filmului Găsindu-l pe Nemo, Povestea L.A, și multe altele. „La Mer” a oferit și un punct crucial al intrigii în primul sezon al serialului de televiziune Pierdut.
Acest cântec vesel a fost interpretat de artiști din întreaga lume (inclusiv Eartha Kitt și Louis Armstrong), dar versiunea clasică franceză a lui Yves Montand, a cărui carieră de zeci de ani a început când Edith Piaf l-a luat drept protejat și amant, este la crème de la crème. Versurile blânde vorbesc despre tema populară a îndrăgostirii și despre micile vise pe care noii iubiți le împărtășesc despre potențialul lor vieți împreună.
Unde ai auzit: Versiunea lui Yves Montand a fost mai puțin populară în lumea de limbă engleză decât unele cover-uri, dar a fost un hit major în Franța și a fost prezentat pe coloanele sonore ale multor filme și emisiuni de televiziune franceze, precum și pe televiziune reclame.
Victor Blackman / Getty Images
„Tous Les Garçons et Les Filles” („Toți băieții și fetele”) a fost primul cântec de succes major pentru francezul incredibil de șic. megastar Françoise Hardy, iar după ce a devenit un single multi-platină în Franța, a continuat să-l înregistreze în alte câteva limbi. Versurile sunt melancolice, tânărul narator vorbind despre cum toți ceilalți tineri se îndrăgostesc și se cuplează și sperând că își va întâlni adevărata dragoste în curând. Hardy a scris singură melodia.
Unde ai auzit: Coloanele sonore ale filmului Metroland, Declaratia, Visatorii, și multe altele, precum și mai multe emisiuni de televiziune.
Charles Aznavour este unul dintre cei mai bine vânduți artiști din lume, cu peste 100 de milioane de discuri vândute, iar un om renascentist care a apărut în peste 60 de filme, servește în calitate de ambasador la Națiunile Unite la Geneva, este un avocat neobosit al patriei sale ancestrale (Armenia) și este un participant activ în politica europeană. „La Bohème” este o poveste a tinerilor îndrăgostiți (nu sunt toți?), un artist și iubita lui boemă, văzute prin ochii artistului câteva decenii mai târziu.
Unde ai auzit: Mai ales în filme franceze, cum ar fi L'Aniversaire, Le Coût de La Vie, L'Age des Possibles, si altii.
"Te iubesc... Moi NonPlus" ("Te iubesc... eu nici eu") este unul dintre cele mai faimoase și scandaloase duete produse vreodată. Versurile ușor absurde sunt scrise ca o conversație între doi îndrăgostiți care se află, să zicem, într-un moment aprins. Și într-adevăr, zvonul persistă că atunci când iconița Jane Birkin și legendarul lotario Serge Gainsbourg se angajau într-adevăr în ceva riscant în timp ce au înregistrat piesa (același zvon persistă cu o înregistrare anterioară a lui Gainsbourg și Brigitte Bardot interpretând aceeași melodie, deși Gainsbourg a negat-o întotdeauna în ambele cazuri, insistând că ar avea nevoie de un disc de lungă durată pentru ca acesta să fie adevăr).
Unde ai auzit: Într-o mare varietate de filme și emisiuni TV, de la The Full Monty la Daltry Calhoun, printre alții.
Joe Dassin, scriitorul și interpretul acestui cântec clasic despre tinerii îndrăgostiți (Bineinteles) care se îndrăgostesc la Paris (în timp ce se plimba pe celebrul bulevard pe care îl indică titlul, totuși) a fost de fapt, un american, deși părinții lui erau francezi și cea mai mare parte a succesului său în carieră a fost populară în limba franceză muzică. Cunoscută și sub numele de „Aux Champs-Elysées”, această melodie este copleșitor de captivantă și are o senzație irezistibilă de epocă din anii '70.
Unde ai auzit: Coloana sonoră a filmului pentru Darjeeling Limited, precum și mai multe emisiuni TV.
