Spațiul pozitiv este zona sau partea din compoziția unei opere de artă pe care o ocupă subiectul. De exemplu, spațiul pozitiv ar putea fi o vază cu flori într-un pictură cu natură moartă, chipul unei persoane într-un portret sau copacii și dealurile unui peisaj. Zona din jurul spațiului pozitiv se numește spațiu negativ.
Utilizarea spațiului pozitiv în art
Când ne gândim la aspecte pozitive și negative în general, avem tendința să ne gândim la lumini și întuneric sau la alb și negru. Nu este așa atunci când vorbim despre spații pozitive și negative. Sigur, spațiul pozitiv al unui anumit tablou poate fi alb și fundalul negru, dar poate fi și complet opusul.
În schimb, vorbim despre spațiu, unul dintre elementele de bază în art și un factor important în compoziție. În esență, o compoziție este formată din cadrul operei de artă și din spațiile pozitive și negative din cadrul respectivului cadru. Spațiul negativ ajută la definirea spațiului pozitiv.
Fiecare piesă de artă are spațiu pozitiv, chiar și piese abstracte care par să nu aibă subiect bine definit. În acestea, formele, liniile sau formele devin adesea spațiul pozitiv.
De asemenea, este important să ne amintim că spațiul pozitiv nu este neapărat subiectul principal al artei. În Pictura lui Vincent Van Gogh „Oleanders” (1888), de exemplu, vaza umplută cu flori este subiectul principal, deci face parte din spațiul pozitiv al compoziției. Totuși, cartea care se sprijină pe masă este și spațiu pozitiv, deși este un subiect secundar.
Nici spațiul pozitiv nu se limitează la lucrări de artă bidimensionale. În sculptură și alte lucrări tridimensionale, spațiul pozitiv este sculptura însăși, iar spațiul negativ este zona din jurul acesteia.
Telefoanele mobile suspendate ale lui Alexander Calder sunt exemple perfecte în acest sens. Firele subțiri și bucățile mici de metal sunt spațiul pozitiv, iar minimalismul operei de artă are un mare impact. Efectul se poate schimba de la o locație de instalare la alta din cauza spațiu negativ în jurul mobilului.
Echilibrarea spațiului pozitiv
Atunci când compune o piesă de artă, artistul trebuie să decidă cum să echilibreze spațiile pozitive și negative ale piesei. Fiecare piesă de artă este diferită, deși există câteva modalități comune de a o aborda.
În lucrările de artă plate, cum ar fi picturile, desenele și fotografiile, artiștilor le place adesea să compenseze spațiul pozitiv într-o parte a lucrării. Acest lucru permite spațiului negativ să conducă privitorul către subiect. Uneori, spațiul pozitiv poate depăși cadrul și spațiul negativ este minimizat. Alteori, spațiul negativ poate domina, în timp ce spațiul pozitiv este foarte mic.
Fiecare dintre aceste abordări poate afecta percepțiile pe care spectatorii le iau de la lucrare. Spațiul pozitiv este doar unul dintre instrumentele pe care artiștii le pot folosi pentru a ghida modul în care este văzută munca lor. Când este executat bine și echilibrat cu spațiul negativ, impactul poate fi destul de dramatic.
