Pentru a ajuta la identificarea și prezicerea mărimii unui tsunami, oamenii de știință analizează dimensiunea și tipul cutremurului subacvatic care îl precede. Aceasta este adesea prima informație pe care o primesc, deoarece undele seismice călătoresc mai repede decât tsunami-urile.
Aceste informații nu sunt întotdeauna utile, însă, deoarece un tsunami poate ajunge în câteva minute după cutremurul care l-a declanșat. Și nu toate cutremurele creează tsunami, așa că alarmele false pot apărea și se întâmplă.
Acolo pot ajuta geamanduri speciale pentru tsunami în oceane deschise și mareometre de coastă, trimițând informații în timp real către centrele de avertizare de tsunami din Alaska și Hawaii. În zonele în care este posibil să se producă tsunami, sunt manageri comunitari, educatori și cetățeni instruit pentru a oferi martorilor oculari informații care se așteaptă să ajute la predicția și detectarea tsunami.
În Statele Unite, Administrația Națională Oceanică și Atmosferică (NOAA) este responsabilă pentru raportarea tsunami-urilor și este responsabilă de
Detectarea unui tsunami
În urma tsunami-ului de la Sumatra din 2004, NOAA și-a intensificat eforturile de a detecta și raporta tsunami-urile prin:
- Dezvoltarea modelelor de tsunami pentru comunitățile expuse riscului
- Avertismentul NOAA privind personalul se concentrează non-stop
- Extinderea zonei de acoperire a avertismentelor
- Desfășurarea stațiilor de geamanduri de evaluare și raportare a tsunami-urilor în adâncime (DART)
- Instalarea manometrelor de nivelul mării
- Oferind educație comunitară extinsă prin intermediul Gata pentru tsunami program
Sistemul DART utilizează înregistratoare de presiune pe fundul mării (BPR) pentru a înregistra temperatura și presiunea apei oceanului la intervale regulate. Aceste informații sunt transmise prin geamanduri de suprafață și GPS către suprafața meteorologică națională, unde sunt analizate de experți. Valorile neașteptate de temperatură și presiune pot fi utilizate pentru a detecta evenimente seismice care pot duce la tsunami. Indicatoarele de nivel al mării, cunoscute și sub denumirea de mareemetre, măsoară nivelul oceanelor în timp și ajută la confirmarea efectelor activității seismice.
Pentru ca tsunami-urile să fie detectate rapid și fiabil, BPR-urile trebuie plasate în locații strategice. Este important ca dispozitivele să fie suficient de aproape de epicentrele potențiale de cutremur pentru a detecta activitatea seismică, dar să nu fie atât de aproape încât această activitate să le perturbe funcționarea.
Deși a fost adoptat în alte părți ale lumii, sistemul DART a fost criticat pentru rata mare de eșec. Geamanduri se degradează frecvent și nu mai funcționează în mediul marin aspru. Trimiterea unei nave pentru a le întreține este foarte costisitoare, iar geamanduri nefuncționale nu sunt întotdeauna înlocuite prompt.
Detectarea este doar jumătate din bătălie
Odată ce un tsunami este detectat, aceste informații trebuie comunicate eficient și rapid comunităților vulnerabile. În cazul în care un tsunami este declanșat chiar de-a lungul coastei, există foarte puțin timp pentru ca un mesaj de urgență să fie transmis publicului. Oamenii care trăiesc în comunitățile de coastă predispuse la cutremure ar trebui să vadă orice cutremur mare ca pe un avertisment pentru a acționa imediat și a se îndrepta către un teren mai înalt. Pentru cutremure declanșate mai departe, NOAA are un sistem de avertizare de tsunami care va alerta publicul prin intermediul posturilor de știri, emisiuni de televiziune și radio și radiouri meteo. Unele comunități au și sisteme de sirene în aer liber care pot fi activate.
Ghidurile NOAA să informeze publicul cu privire la modul de răspuns la o avertizare de tsunami. Pentru a vedea unde au fost raportate tsunami, verificați NOAA Harta interactivă a evenimentelor istorice de tsunami.
