Anime-ul poate veni din Japonia, dar o bună parte din modul în care este adus publicului vorbitor de engleză este cu o piesă audio în limba engleză. Este greu (la granița cu imposibil) să difuzezi anime la televizor fără ca acesta să aibă audio în engleză, așa că o dublare este vitală pentru a obține un anumit serial anime sau film în fața celui mai larg public posibil.
Iată o detaliere a modului în care funcționează dublarea în limba engleză pentru anime, așa cum a fost obținută prin discuții cu profesioniști din industrie și actori vocali.
Traducere
În marea majoritate a timpului, un anime este furnizat de licențiatorii săi originali japonezi, fără subtitrări în engleză sau audio. Primul pas, deci, este să creați o traducere în engleză a audio japoneză.
Procesul de traducere necesită cunoștințe culturale ample despre Japonia și uneori cunoașterea unui domeniu foarte specific sau tehnic. Multe anime care se concentrează pe supranatural (xxxHOLiC, Cartea prietenilor lui Natsume) sau istoria Japoniei (
Totuși, cele mai dificile titluri sunt cele care implică referințe actuale, de ultimă oră, la cultura populară japoneză (de exemplu, Sayonara Zetsubo-sensei). Ele pot implica referințe pe care chiar și unii japonezi nativi le-ar putea rata. Încercați să vă imaginați pe cineva din afara Statelor Unite care vizionează un episod din Simpsonii și imaginându-ți cât de mult ar zbura pur și simplu peste al lor Capete.
Există câteva excepții de la această stare de fapt. Câteva titluri anime -- de obicei filme de teatru -- pot fi lansate pe DVD/BD în Japonia, cu subscriptii în engleză incluse. Cu toate acestea, traducerea în limba engleză nu este aproape niciodată reutilizată dacă același titlu este localizat de o companie de eliberare din SUA. Un exemplu bun: cel Studio Ghibli filme, dintre care multe au inclus subtitrări în engleză în lansările lor în japoneză. Când Buena Vista (Compania Walt Disney) a licențiat filmele pentru lansarea în SUA, și-au creat propriile traduceri în engleză de la zero. În cazul lui Ghibli Prințesa Mononoke, au reținut chiar și faimosul autor de fantezie Neil Gaiman pentru a șlefui scenariul dub și a-i oferi poezia de care avea nevoie.
Adaptare / Scriere de scenarii
Traducerea produsă din piesa vocală japoneză a emisiunii nu este cea folosită pentru a crea de fapt dublajul. În schimb, un alt scriitor va prelua traducerea și orice notă sau documentație asociată și va produce din aceasta scenariul de dublare a adaptării propriu-zise. Unii scriitori sunt ei înșiși actori vocali, ceea ce le permite să-și extindă orizonturile creative și să aducă o înțelegere „în cabină” a ceea ce este necesar procesului de scriere a scenariului.
Ceea ce face ca această etapă să fie cea mai dificilă și cea mai importantă, este faptul că mai multe obiective trebuie îndeplinite simultan.
- Dialogul trebuie să se potrivească confortabil în aceeași perioadă de timp ca și discursul inițial, pentru a face mai ușor „potrivirea clapetei”. (Mai multe despre asta mai târziu.)
- Scenariul trebuie să sune natural pentru vorbitorii de engleză. Gramatica japoneză este complet diferită de engleză, așa că propozițiile ar putea trebui să fie complet restructurate pentru a se potrivi în același spațiu. Ceea ce se poate spune în câteva cuvinte în japoneză ar putea dura o propoziție întreagă în engleză sau invers.
- Punctele complotului, subliniile subtile și alte informații cruciale trebuie să fie transmise. Este prea ușor să pierzi aceste lucruri în amestec.
Al doilea și al treilea punct sunt ambele părți ale unei probleme mai mari: fidelitatea. De-a lungul timpului, munca de dublare a anime-urilor s-a îndepărtat de la a fi extrem de precisă și mai mult la a fi adaptativ. O mare parte din aceasta este contextul: un anime istoric, de exemplu, trebuie să aibă mai mult din „japonezitatea” dialogului său original. Un spectacol plasat în zilele noastre, totuși, poate schimba mai multe dintre gagurile sale centrate pe japoneză pentru a se potrivi conceptele culturii pop occidentale. Steins; Poartă, de exemplu, a avut un scenariu de dub în engleză îmbrăcat pozitiv cu acest gen de lucruri, ca o modalitate de a reproduce bătaia captivantă dus-întors din serialul original.
Unele emisiuni pot abandona orice încercare de a fi fidele, dar numai dacă materialul o cere. Shin-chan a fost rescris de la zero pentru dublajul său în engleză, în mare parte pentru că originalul a fost astfel de un viscol de gaguri specifice culturii în care orice încercare de a fi fidelă s-ar fi prăbușit în sine. (Cea mai mare surpriză: licențiatorii japonezi ai emisiunii au aprobat din toată inima această abordare.)
Sesiuni de înregistrare
Odată ce un scenariu de dub a fost scris din traducere, următorul pas este să alegeți actorii potriviți pentru dublare și să produceți o înregistrare din acesta.
Atunci când distribuția vocală a unui spectacol se adună, alegerile sunt de obicei dictate de lista de spectacole existentă a actorilor vocali sau de aspectul lor general. Mary Elizabeth McGlynn, durul și capabilul maior Motoko Kusanagi de la, rareori avea să aibă un rol de floare ofilită.
Totuși, se întâmplă și excepții: Monica Rial, o celebră actriță de voce din SUA, cunoscută în mod normal pentru roluri de fetițe cu voce grozavă (de exemplu, Mina Tepes din Dance in the Vampire Bund) se știe că își împinge performanțele într-o direcție complet neașteptată, scăzând vocea cu o octavă și dezlănțuind o mare cantitate de mizerie vocală (de exemplu, Mayaya din Prințesa Meduza, Jo de la Burst Angel).
Regizorul poate lucra, de asemenea, cu actorii pentru a produce un efect specific în interpretarea lor. Brina Palencia, de exemplu, a preluat indiciile subtile de la Katharine Hepburn atunci când și-a creat spectacolul pentru Holo the Wise Wolf din Spice & Wolf.
În timpul procesului propriu-zis de înregistrare, un element cheie este ceea ce actorii vocali și regizorii se referă ca „clapa de potrivire”. „Flap” este argo pentru a mișcările gurii de pe ecran ale personajului și, astfel, actorul care dă glas personajului trebuie să-și cronostreze discursul pentru a se potrivi, chiar dacă este doar aproximativ atunci când există gura. miscarile. Nu este întotdeauna posibil să fii complet exact, dar ajută la păstrarea cât mai mult posibil din iluzie. Acest lucru devine de două ori dificil, având în vedere că clapele sunt inițial programate pentru japonez vorbire; ca mai sus, diferențele de sintaxă și modele de vorbire înseamnă că uneori poate fi dificil ca dialogul să fie întins sau strivit pentru a se potrivi.
Cea mai bună parte a oricărei sesiuni de dublare, după cum vă poate spune majoritatea fanilor de anime, este atunci când oamenii se încurcă. Gafele și nebunurile din cabina de înregistrare sunt amuzante, iar edițiile DVD/BD ale unor emisiuni le vor include ca extras. Înnebunit, ale căror nenorociri sunt cu atât mai amuzante, având în vedere cât de puternic contrastează cu natura sumbră și brutal de serioasă a majorității poveștii. (Dacă puteți urmări distribuția cum se sparge în cântec și nu cădea de pe scaun râzând, nu sunt sigur că ai un os amuzant.)
