Modul în care lucrăm se datorează unei revizii.
Nu doar o actualizare sau un hack tehnologic. Vorbesc despre o repornire completă a modului în care ne gândim la joburile noastre, le integrăm în viața noastră și ne modelăm rutinele zilnice.
Acest subiect a fost dezbătut și editorializat până la oboseală. Forța de muncă în schimbare a fost supusă unui val de speculații din partea celor mai calificați gânditori de pe planetă și nu mă voi preface că sunt un expert în lucrul la distanță, concediul parental sau „aplecat înăuntru”.
De fapt, motivul gândurilor mele aici este mai puțin un răspuns și mai mult o bănuială. Este acest sentiment pe care îl am de fiecare dată când mă uit la companii Cheile Dăruitoare, Copii Krochet sau Rose și Fitzgerald care au lăsat impactul să-și conducă munca. Este sentimentul pe care îl am când văd startup-uri axate pe socializare luând-o pe giganți ai industriei. Este sentimentul că cei care încalcă regulile ar putea fi doar cei care găsesc viitorul primii.
În fiecare zi interacționăm cu mărci care schimbă modul în care își aprovizionează produse, angajează talente și măsoară succesul.
Ei sfidează rațiunea și reușesc oricum. Mă trezesc să pun întrebarea cum pot companiile care își dau profiturile familiilor din întreaga țară lume și promovarea cauzelor care nu le avantajează rezultatul final ne poate conduce într-o eră modernă a companiei cultură? Cum pot startup-urile să realizeze ceea ce conglomeratele nu au reușit să-și dea seama?
Dar apoi mă întreb, nu sunt acestea întrebările care i-au derutat pe analiștii din fiecare generație? De ce nu acest grup? De ce nu acum? Cine poate spune că această nouă generație de întreprinderi sociale nu ar putea fi suficient de îndrăzneață pentru a-și imagina ceva total diferit?
În fiecare zi interacționăm cu zeci de fondatori, vizionari și visători. Fiecare dintre ei caută să schimbe viețile popoarelor în moduri mici și mari. Poveștile lor încep aproape întotdeauna cu începuturi umile și majoritatea dintre ei încă își scriu primele capitole. La prima vedere, s-ar putea să vezi lipsă de experiență, zile lungi și întrebări fără răspuns, dar când te uiți mai atent poți fi sigur că vei găsi vise suficient de mari pentru a depăși incertitudinea.
Dacă ei sunt viitorul?
Ce se întâmplă dacă această nouă generație de companii bazate pe impact înseamnă răsturnarea modului simplificat prin care companiile au măsurat succesul? Ce se întâmplă dacă forțează companiile să privească dincolo de profiturile trimestriale? Pentru a recunoaște o multitudine de părți interesate, pentru a regândi modul în care grupurile marginalizate ar trebui să fie binevenite în forța de muncă. Poate este companii cu impact social care ajung să-și reimagineze ce înseamnă să fii productiv și de succes.
Deci, iată că nu ne coborâm niciodată standardele.
Există ceva poetic în micile începuturi. Ceva pe care nu îl poți crea în alt mod și ceva asupra căruia nu ai fi sigur că nu pariezi niciodată.
Iată să nu pierzi niciodată din vedere și să nu lași niciodată 100 de ani de „normal” să definească un viitor al posibilității.